Nu mai bateti la usi inchise!

Nu mai bateti la usi inchise!
Din categoria motivationale :))
Chiar recent am vazut niste cazuri in care ce-i drept m-am identificat si eu, trecand prin aceste situatii cu multi ani in urma si m-am lamurit.
Imi aduc aminte ca am facut aceleasi, sa le zic, greseli.
Am fost martora unor situatii in care oamenii in cautare de socializare si prietenie se agatau de niste persoane (eroi) pe care ii vedeau ca pe niste salvatori, care le-ar putea schimba ori destinul, ori starea de dispozitie, oricum orice relatie de gen, ei ar fi vazut o anumita valoare in acea persoana.
Din experienta mea si, sa zic, varsta am tot intalnit si eu persoane care de fapt arata ca au acele "valori", de fapt "momeli", acele puncte, pe care le folosesc doar pentru a fi leaderi si adulati.
Persoanele mai sentimentale isi alimenteaza toate eforturile catre acestia dorind foarte mult sa le fie prin preajma. 
Pai, cum altfel sa fie un leader, decat cu droaia dupa el?
Ce imi pare rau e ca societatea nu are leaderi de valoare. Asta o vedem de foarte mult timp. Ei isi doresc foarte mult puterea si cam atat, dupa care se descotoresesc de persoanele care i-au propulsat. 
Dupa ce isi vad interesul ii pun la punct imediat. Un leader cu o valoare adevarata, nu, ca ar trebui sa te recompenseze precum dresajul de cai cu zaharelul, ti-ar arata respectul, ti-ar respecta interesul si sustinerea pe care le-ai daruit-o atata timp.
Nu stiu, ca sunt uimita ca am vazut persoane mature care sunt foarte dezamagite ajungand chiar intr-un prag critic, ori ca au fost  inselati, ori ca e o suparare de pana la urma ajung in final a se simti vinovati.
De multe ori, aceste persoane sunt destul ok, insa daca altcineva le-ar fi intrat in viata sau ar fi fost pe langa nici ca ar fi vrut sa ii vada, sa ii asculte sau sa ii cunoasca. Asa o ambitie, pana la urma prosteasca, incat doreau sa le demonstreze acelor persoane leaderi ca ei merita pana la urma a fi bagati in seama, nefacand altceva decat sa le urce si mai mult valoarea acestor leaderi.
Pana la urma e de rasu'-plansu', ca nu stii cum functioneaza fiecare. Educatia, conjuncturile, situatiile de viata sau diverse alte circumstante.
Lasati-i la porti inchise!
Nu se poate discuta cu ei. Chiar daca le spui ca hai pe drum ca mai sunt alte căi. Nu si nu, ca ei suna la portile alea unde de dupa garduri se aude muzica buna si unde toata lumea chefuieste si doar ca nu au auzit aia soneria.
Lasa-i!
Si eu am facut asa, insa daca am fost invitata de persoane interesate de mine si au avut incredere in mine sa mergem la drum. Hai!
Hai sa prindem trenul de Constanta! :))
Hai sa mergem la mall, la teatru, la film, hai pana la o pizza si burgeri. 
Hai ca mai trecem prin magazine.
Alea/aia au stat dormind cu telefoanele la cap, au stat la porti/usi si linii telefonice inchise, pana cand s-au spart petrecerile si au primit doar un 'buna dimineata' si li s-a spus "Hai, ca ne vedem diseara" sau "Vorbim mai tarziu?" 
Chiar daca ai fi vrut sa ii iei si pe ei la mare, raspunsul era unul nesigur...stiau parca undeva ca nu se vor duce in seara aceea acolo la petrecerea aia unde bubuia muzica, dar mintea șireată parca le spunea "daca-daca" si renuntau sa vina. 
Asa ca nu ii chemati si nu ii mai sunati chiar daca aveti minute nelimitate. Resursele nu.
Fugiti, nu chiar cu oricine! Fugiti in lume si vedeti si partea frumoasa a lumii!
Lasati telefoanele pe care le asteptati demult!
Si daca am zis ca e din categoria motivationale :))) 
Fii in actiune, alatura-te oamenilor care au nevoie de tine! Du-te cu oamenii care vor sa fie cu tine! Stai langa oamenii care te apreciaza, apreciaza si tu la randul tau ca acesti oameni ti-au  acordat increderea!

Rolurile se schimba, poti fii si tu un leader de succes, unul cu adevarat de valoare, pentru ca ii stii pe aceia care nu au nici sambure de adevar in ei.
Pune tu temelia unei vieti autentice si reale pentru tine si nu te lasa dus cu zaharelul si sa umbli dupa cai verzi pe pereti. Pentru ca trebuie sa fii in realitate. Aici si acum.
Si ca sa ma dau  dăsteaptă parca se zice "Hic et nunc". 
Hai ca am zis-o :))
Lasand gluma, mergeti inainte, uitati-va bine in jur si fiti cu ochii larg deschisi. 
Walk togheter!



4 comentarii:

Diana spunea...

Cei care se incapataneaza sa bata la porti inchise nu doar ca risca sa piarda ocazii bune dar lasa si viata sa treaca pe langa ei. E viata lor, in fond. :)
weekend frumos iti doresc.

Anonim spunea...

Foarte frumos spus. Vocea aceea mititica din cap care iti spune ca "poate-poate" este vocea fricii. frica de nou, frica de raspundere pentru propria viata. Mai bine stai si astepti, iar la urma ai de ce te plange, decat sa iti asumi un pas, oricat de mic. :) Cu totii avem momentele acelea. Momentul in care te temi sa iti asumi sa mergi mai departe. sa iti asumi pierderea si sa pleci in cautarea a altceva. vestea buna e ca il putem depasi. :)

Personale spunea...

Diana, da sunt foarte multi si nu numai din cadrul potentialilor parteneri, insa oameni cu care ai putea fi camarad.
Oameni cu care in anumite momente, fie ca e sezonul estival, fie ca e ceva dragut ai putea sa participi avand clipe mai dragute decat sa stea in casa si sa atepte acele telefoane. E alegerea lor. Nu e o alegere usoara. E si multa durere. Insa cum bine spui ar trebui sa si-o asume
Multumesc de lasare de semn

Personale spunea...

Anonymous
Perfect adevarat. Asa este. Acolo la usa incepi sa ai un confort. Parca e senzatia de apropiere. Daca parasesti locul ai impresia ca ai lasat ceva acolo si te-ai golit...pentru ca doar ai stat atat acolo si te-ai epuizat.
E greu sa te urnesti in alta parte cand te invita prietenii
Multumesc. Raspunsul tau a fost foarte punctual

Top 25

Top25.ro

Directorul meu info