Nou!

Am venit cu ceva nou pentru urmatorul sezon :) si astept si parerile voastre. De pe acest blog se pot accesa in caseta din dreapta paginii filme avand si subtitrare.

De uns balamalele sufletului

Sa deschidem poarta sufletului si sa ne invadeze muzica magnifica a lui Andreea Bocelli si a Martei Sanchez, care ne poarta pe valurile muzicii de suflet :)
Vivo per lei

Pentru iubitorii de muzica si fotbal - Shakira

Shakira a fost aleasa pentru a interpreta imnul Cupei Mondiale de Fotbal din 2010 - Africa de Sud. Formeaza un duo vocal cu formatia Freshlyground din Johanesburg.
Anul 2010 al Shakirei? Se intreaba cotidianul Le Parisien dupa ce cantareata s-a dedicat actelor umanitare din Haiti.
Atasat puteti asculta si viziona imnul care este preluat dintr-un cantec baptist. "Waka, Waka"

o alta poveste

Demult, am scris pentru o revista online un articol ce facea parte dintr-un proiect mai amplu - un roman colectiv - la care fiecare cititor participa cu un capitol. Asa ca o sa va plictisesc cu o ditamai lucrarea.

"Ploaia ii izbea fata frumoasa. Rimelul i se intinsese sub ochi parand foarte incercanata. Nu stia incotro s-o apuce. Pana la urma o lua pe drum spre casa calcand prin toate baltile adunate de ploaie. Ajunse in fata blocului cenusiu. Urca scarile tinandu-se de balustrada rece. Pironita in fata usii nu avea inca curajul de a intra in casa in care nu o astepta nimeni si nimic. Picaturile de ploaie se prelingeau pe fata-i frumoasa si din haine de parca doreau sa lase in urma gandurile ce-i potopeau mintea. Instinctiv deschise usa si speriata de ceea ce avea sa o astepte SINGURATATEA, intra. Ajunse in living si se tranti pe canapea. Atmosfera goala si intunecata, caci razele soarelui dintre norii negrii inca n-aparusera, o apasara. Nu se mai gandea la nimic era inca sub stare de soc, privi lucrurile din jur, o raceala si totodata revolta ii cuprinsesera sufletul. Era obisnuita sa fie intampinata de glasul mamei cu acel zambet, acea voce calda.
Era ostenita desi nu uitase promisiunea sa de-a si pune ordine in ganduri, indata ce va fi sosit acasa.
Se auzi un zgomot si tresari, ca atunci cand a sunat telefonul anuntand tragedia. Arunca o privire plina de ura spre coltarul ce gazduia aparatul telefonic. Langa telefon alaturi de alte obiecte zari pastilele mamei pe care le lua pentru insomnie. Un gand precum fulgerul o opri. Pe rafturile coltarului se aflau o multime de obiecte si carti. O carte cu coperti negre inscriptionata cu auriu, cu filele galbene ii atrase atentia. Era Biblia. Isi aduse aminte de vremurile cand parintii o duceau la biserica . Stia ca era un pacat de moarte sa-si curme viata. Gandurile incepusera sa zboare, daca parintii ei ar fi in lumea dreptilor printr-un gest necugetat, n-ar mai putea sa-i intalneasca nici macar acolo Sus. Tot mama ei draga ii insuflase dragostea pentru Dumnezeu.
Debusolata privi in juru-i, peretii erau incarcati de amintiri, poze de familie, schite facute de tatal ei arhitect. Chiar pana si aerul i se parea ca emana prezenta familiei. O podidi plansul, o durere mare ii strapungea tot trupul, chircindu-se pe canapea. Cum s-a putut intampla asa ceva. Gandurile ii zburau aiurea de la amintiri trecute pana la amintiri recente.
Zgomotul continua, era totusi telefonul, care suna indelung. Ceva o facea sa-l lase sa sune, dar sunetul clopotelului nu mai contenea parca vroia sa-i spuna ceva. In cele din urma ametita de atata durere si cu corpul tremurand ridica receptorul. N-a putut sa rosteasca nimic, auzi decat vocea matusii sale strigand-o. Era matusa Vera, sora mamei ei, care stapanindu-si plansul o anunta pe Maya ca va sosi la ea cat mai repede cu putinta. Se abtinu sa-i dea explicatii prea multe, desi venea sa o ajute pentru cele necesare inmormantarii.
Maya era flebetea lui tanti Vera. Maya era la inceput de drum, doar absolvise liceul si intrase la facultate, trebuia sa fie cineva alaturi de ea!
De acum incolo destinul acesta cumplit isi va pune amprenta asupra personalitatii Mayei.
Era seara tarziu, bezna afara, bezna in sufletul Mayei, care astepta ceva. Aceasta asteptare era familia ei, care nu mai era.
Zorii se intrezarira iar Maya nu dormise deloc. O noapte alba, innegrita de doliu. Matusa Vera o gasi pe canapea cu hainele inca jilave. Ingrijorata tanti Vera, cum o stirga Maya, aduna cu repeziciune din dulap cateva lucruri de schimb. Aveau sa mearga la morga sa ridice corpurile neinsufletite si sa se ocupe de funeralii.
Cand o vazu pe matusa ei, Maya se simti protejata desi starea de rau persista. Maya avea aceeasi predispozitie ca a mamei ei. Era pe un teren vulnerabil, oricand se putea imbolnavi si acest lucru il cunostea si tanti Vera.
Acele trei zile de priveghi la capataiul parintilor ei era prea mult pentru Maya.
Era palida, incercanata si slabita. N-a putut sa vorbeasca cu nimeni, in afara de niste raspunsuri evazive date matusii Vera. Negrul ii subtia si mai mult silueta. Era ca o umbra. Dar undeva in sufletul ei ceva o tinea tare, era CREDINTA
."

despre voluntariat si asa ...

Societatea romaneasca nu este pregatita inca sa primeasca anumite actiuni caritabile ca pe un lucru pe care il faci din inima, din compasiune or din oricare alt motiv de bunacredinta. Atunci cand m-am inscris ca voluntar, foarte multi imi atrageau atentia ca nu este un serviciu platit. Si pentru care alt motiv te-ai duce acolo?  "Aasaa, ca nu ai ce face?"
Nu este tocmai asa. Ceva mai devreme ma uitam pe site-ul Avon la fundatia Renasterea care este foarte implicata in prevenirea cancerului la san si de col uterin. Cum la Timisoara s-a mai deschis un centru de diagnosticare. Dar, ne dam seama mult prea tarziu, ca avem nevoie si cat de binevenite sunt aceste centre. Am ramas pur si simplu masca, cand un tip, medic chirurg m-a intrebat de asemenea mirat de ce m-am inscris la Crucea Rosie, “in vederea gasirii unui serviciu? sau asaa…” si nici n-a mai completat desi nu era prea tinerel sa zici ca nu era trecut prin viata.
Sunt foarte mahnita, in general romanii orice ar intreprinde, orice ar face, trebuie sa le iasa un ban, o afacere sau sa aibe un castig, chiar si dupa prietenii. Recunosc nu sunt toti asa, de aceea am si cateva sute de colegi  si chiar foarte tineri. Societatea trebuie sa inteleaga ca este nevoie de asa ceva. Ii mai auzi pe unii ca au o anume compasiune pentru oamenii saraci sau cat sunt de saraci romanii. Dar e bine, cand exista Banca de alimente sau alte proiecte. Restul demonstratiilor prin exemplu sunt de prisos.
Am fost atat de dezamagita de oameni incat nici nu mai pot sa ii judec ca sunt atat de materialisti, avizi de bani si de putere pana cand viata ia o turnura neasteptata ...

Tigara


Trase aprig din tigara, mainile ii tremurau. La ultima sedinta directorul anunta incheierea contractelor de munca mai multor ingineri printre care fu nominalizat si el. Se uita la tigara ca la un trofeu . Tigareta ardea pana la filtru cu o repeziciune, asa cum a fost si destinul lui la acest loc de munca. Ochii scanteiara. Ce sa faca, sa lase tigara sa arda pana la capat sau sa o striveasca cu piciorul asa cum destinul a facut cu el? Se rasuci precum tutunul pus in foite, pe care il ruleaza un fumator pasionat. Tigara mea, marioneta lui.

Pareri

De la RoBlogfest incoace, se tot vorbeste in blogosfera, se critica si se dau verdicturi. Dupa atatea voturi, dupa atata reclama, unii isi proclama intaietatea, altii nemultumirea.
In ceea ce ma priveste, si eu, una, am simtit pe pielea mea concurenta acerba din blogosfera, chiar si rautatea celui bun, frica aceasta de a nu-l ajunge din urma cineva, teama malefica ca cineva l-ar putea intrece, chiar daca printr-o minune. Dar nu se stie niciodata, nu? Pui raul in fata.
Am intalnit si oameni de notorietate care au un stil abordabil si care, chiar au bucuria de a incuraja. Toata stima!

Concursul de PA-uri

Inainte de sarbatori am participat la un concurs de PA-uri - proza arhiscurta - obtinand 17 puncte cu diverse texte care au fost postate si aici pe blog.
Concursul a fost lansat pe blogul http://www.calinhera.wordpress.com/, blog, pe care il recomand cu caldura. Un strop de literatura, umor si actualitate.
Calin Hera a lansat recent o carte cu titlul "Imi pun singur miere in ceai" si care tare mult mi-as dori sa imi cada in maini.

Return...

Hristos a inviat!
Am zis sa mai scriu ceva pe aceasta pagina, desi demult as fi avut intentia de a inchide acest blog. M-au incurajat cateva persoane in a-l mentine si carora le multumesc.
Am petrecut intr-un mod foarte frumos aceste sarbatori Pascale intr-o tara crestin-ortodoxa si pe care doream sa o vizitez demult. Este vorba de vechea si eterna Grecie. O tara frumoasa cu insule, munti si mari. O tara cu oameni primitori, frumosi si calzi.
De pe vremea cand eram in liceu visam peisaje si personaje din Legendele Olimpului si-mi inchipuiam ca particip la marile adunari si spectacole in amfiteatre.
De data aceasta am luat cu adevarat parte, la Invierea Domnului, bucurandu-ne, cei toti prezenti, straini si localnici deopotriva la acest eveniment de mare insemnatate crestina.

Top 25

Top25.ro

Directorul meu info